Buna,ma numesc Laura si mie-mi place sa iubesc!

Cand aveam 13 ani, pe colegul meu de banca il chema Ionut. El era perfect, avea bicicleta, ceas cu calculator , dar in primul rand avea breton. Un breton care de la varsta aia mi-l doream si deabia acum am reusit sa mi0l permit. In fine ca sa revin la subiect, eram topita dupa Ionut. Seara cand ajungeam acasa ma masturbam cu gandul la el, la bretonul lui, la fratele lui mai mare(era la liceu,se explica simpatia). Mi-am facut si un jurnal in care , pe langa poze cu Cher, Michael Jackson si Ciociolina , obisnuiam sa scriu numele lui intr-o inimioara si faceam chiar si o sageata pe care puneam initiala mea:A-pentru ca mie doamna diriginta ma striga Amdresanca, asa cum ma striga pe mine fanii mei acum. In fine, ma rugam seara de seara la Doamne sa ma observe Ionut,care culmea statea in banca cu mine.Pana cand intr-o zi cand Ionut, si-acum imi curge o lacrima din ochi cand imi amintesc, Ionut al meu cu bretonul lui finut, era de mana cu Dana. Dana care toata lumea stia ca e o curva. Ocurva penala chiar. Cred ca de-atunci mi se trage si nu suport numele de Daniela. Pentru ca daca nu ma-nsel si eu zic ca nu, Dana vine de la Daniela. Atunci ajunsa acasa, dupa ce m-am incuiat in pod, pentru ca pe-atunci locuiam la tara si n-aveam camera mea, mi-am facut un pact cu mana mea. Mi-am jurat sa-mi pierd virginatatea oricand si dup-aia sa continui cu oricine. Da! daca ma tine memoria bine si ma tine fiindca eu le am cu numerele, era prin noiembrie cand mi-am promis sa-mi pun tate la un momentdat. Desigur nu stiam ca se poate, dar asa de tare imi doream ca stiam ca n-are cum sa nu se inventeze. La fel ca si cu suptu p*ulii. Pe vremea aia,nu stiu care o sugeau, dar eu cred ca sunt una dintre pionerii suptului. Doamne, oare am inventat eu asta? S-ar putea la cat de buna p*izda sunt! In fine, si de atunci am mai facut o promisiune in micul meu jurnal,care la un momentdat se va transforma in carte, ca ii voi iubi pe toti. Pe toti care vor lua o parte din Laurica(asa ma alint eu,dar numai cand sunt cuminte si nu curva,atunci imi zic Andresanca). Bine ca mai mult iau eu o parte din ei(hi hi)..Wateva..una peste alta poate ca nu tin scoru’ la cati barbati am iubit..pentru ca au fost cam 100 sau 70 sau 50(sa nu exageram,doar nu-s vreo stricata) , dar pana la urma eu sunt o persoana atat de iubitoare nu ca atii care se casatoresc si au o iubire. Eu daca dau mana cu un barbat si i-am luat-o-n gura, il iubesc din start. Nu stau io la discutii. Eu caut dragoste si faima recunosc. Si daca pot sa le combin de ce sa n-o fac?! Si da, cand a trebuit sa fiu curva am fost. Da pe aia nu i-am iubit,i-am stimat,da! Dar nu i-am iubit, a fost mai mult ceva de genu eu te scarpin pe spate, tu mi-o dai pe la spate!

ei cam atat azi,drag jurnal,ne vedem maine,ca acu tre sa ajung la emisiunea mea megamisto care sparge topurile mai ceva ca melodia mea cu Muntele Venus.

A ta, Andresanca (hi hi ,stii tu de ce)

a fost o relatare bazata pe fapte reale de Zoe

Si mi s-a puuuuus pata pe tine!!!!

Recunosc. Nu sunt deloc toleranta. Ma enerveaza Laura Andresan si voi insista sa imi dau cu parerea despre ea. Asta pentru ca am primit un link ca feedback la un post anterior. Si m-a zgariat rau vocea aia voit mieroaso-pisicoaso-putinperverso-radmult-suntlauraandresandoritadetoatalumea. Dar sa privim cum se nasc divele in Romania.

Boala femeilor e barfa, e stiut. Si mie imi place. Si eu am niste episoade in care imi dau arama pe fata. Dar de cele mai multe ori asta se intampla in intimitatea celor 4 pereti ai mei, sau undeva pe o terasa, cu vocea soptita. Ei bine ea nu. Ea este o autoritate in domeniul muzical si judeca. N-am nici un fel de afinitate nici pentru Daniela Gyorfi, de fapt eu sunt usor misogina si nu prea am afinitati pentru nici o femeie, dar serios acuma. Cum? Adica ce mecanism ce implica materia cebusie a fost declcicul acestei discutii intre cele trei dive? Nu ma intelegeti gresit. Eu doar incerc sa-mi lamuresc niste treburi, despre care credeam ca functioneaza apriori. Si vreau sa inteleg cum se face altfel. Ce te poate determina sa urli in gura mare “noi am fost curve cand a trebuit sa fim curve”. Pai sa-mi zica si mie cum identific o situatie in care TREBUIE sa fiu curva. Ca poate nu stiu si am nevoie de putina indrumare sa nu ma abat de la drumul gloriei. Si apoi recunoaste..”si eu am avut o mie de barbati, sau ma rog, o suta tot am avut, sau cincizeci cati au fost”. Simtim aici o frana hidraulica, care actioneaza pe lobul occipital. “hopa, stai asa, ca nu-i bun, m-a luat gura pe dinainte. Am zis o mie, baga-mi-a p***a, ce mi-a scapat. Lasa ca o dreg imediat si va parea un numar zis la intamplare. Bag cu suta. E mult nu? Ce nebuna sunt. Stai ca zic cinzeci. M-am panicat. Zic ca nu i-am numarat ca nu-mi place. Si gata. Adica asta e imaginea mea la urma urmei? Gata. Stiu. I-am iubit pe toti. Cu asta ii sparg emotiile lu tanti Aglaia, care ma urmareste cu buzele tuguiate. Ii ating o coarda sensibila, ca doar e vorba de iubire.” Cum poti sa iubesti cincizeci de barbati? Eu am iubit o data unu’, si tare greu mi-a mai trecut. Cred ca mi-a luat vreo 5 ani sa ma rup de tot. Si acum sunt pe cale sa mai iubesc unul, cred, nu stiu sigur, oricum, mai greu, mai cu precautii, mai cu evaluari rationale si argumentari infinite. Adica vreun an pana sa-l iubesc, vreo doi in care sa ma manifest, si vreo 5 in care sa mi treaca, daca nu merge. Deci facand un calcul simplu, dupa felul in care a functionat la mine…Laura ori ar trebui sa aiba minim 265 de ani, ori sa fi iubit un barbat la 2 luni (iubit nu f***t). Ceea ce in ambele cazuri mi se pare extraordinar. Uite cum i-am gasit utilitatea. Laura e un geniu. Am incercat sa fac calculul la o mie. Mai bine nu.

Revenind, mai e si domnisoara blonda, care recunoaste prima ca e curva, rade si apoi spune o chestie foarte adevarata, de m-am minunat si eu. Ca fiecare incercam atunci cand apare “the one”, sa parem altfel decat suntem. Ok, ok. Pai cum ramane cu “am fost curva cand a trebuit sa fiu” si nu mi-e rusine de asta si etc? Hai ca m-ati bagat in ceata. Pai cum facem noi neavizatele pana la urma? Ce, cum cand si de cate ori ne-o tragem ca sa fim curva numai atat cat trebuie? Adica…stai asa..sa vad…mi-o trag cu cincizeci de barbati pe care sa ii iubesc…UUUFFFF, dar nu-mi ajunge timpul!!! aaaaa..stiu, mi-o trag in reprize cu cate 5 odata. Pff…s-a mai redus, dar tot imi ia mult. Si apoi? Imi trag o prietena blonda care sa ma ajute. Aaaa, deci m-am lamurit cum reduci coordonata temporala. Ei, asa da! Gata, am inteles. Dar esti tu sigura ca functioneaza? De fapt, normal ca functioneaza. Tu esti un exemplu viu. Ca uite ce bine iti merge. Ai concerte si fani si bani si viata agitata si adrenalina si te recunoaste lumea pe strada si faci rating ca ai pana si emisiune. Si toate astea doar pentru ca ai fost curva cand a trebuit. Pfff..Ma simt inutila. Am trait un sfert de secol in care nu am facut nimic.

Oare e prea tarziu? Oare mai am timp sa fiu curva? Dupa parerea unora, cica sunt, numai ca nu vad nici un rezultat. Nu tu emisiune, nu tu nimic. Nu mai inteleg. Pai inseamna ca undeva am gresit cu ceva. Ia sa dau eu un sms maine noapte la Interziiiihihis sa o rog pe Laura, zisa si Guru, sa ma lamureasca. Hmmm…Oare da si meditatii?

Din ciclul “intrebari existentiale”- Hortensia

Ma doare la patinaaaaa!

Pff…ce-mi place cand vine caldura si am scuza ca nu fac nimic…Dispare sentimentul de vinovatie si senzatia de futu-i ma-sa si apare “La dolce vita” perpetua. Si am timp sa ma gandesc la tot ce vreau eu si sa fiu asa de linistita si de impacata ce n-ai vazut.

Aseara am regasit ceva ce credeam ca pierdusem. Si cum tot vroiam eu sa ma bucur, parca m-a auzit Shefu’ de sus si mi-a dat motiv de bucurie. E placut sa gasesti lucruri pe care le credeai disparute. Si m-am trezit la ce ora am vrut, mi-am bagat picioarele si n-am raspuns la telefon, ca e canicula si ma doare capul de la unde si nu m-am dus la birou, si nu am anuntat pe nimeni. Ca n-a vrut muschiul meu sa se complice sa gaseasca o scuza. De fapt aveam una, e cald domnule! Si am lenevit in pat o ora cu o cana de cafea. Si nu mi-am facut nici un fel de problema si am ars-o retarda. Si m-am dus la mall si am pierdut vremea ca toti ceilalti pentru care mall-ul e centru cultural. Si m-am dus acasa si n-am facut nimic. Si pe seara mi-am dat seama ca e luni si eu lunea mereu fac ceva ce ma enerveaza. Lunea asta n-am facut absolut nimic. SI ca sa nu ma simt complet inutila, am iesit la o terasa si de la aia m-am mutat la alta.

Si spune-mi ca nu ti-ai dorit niciodata sa poti sa nu te intereseze de nimic. Ei bine e foarte simplu. Orice poate fi amanat. E deviza mea in viata. Nu exista urgente. Nu exista lucruri care trebuie facute ATUNCI! Ma menajez ce n-ai vazut. Nu ma scoti din ritmul meu nici cu fanfara militara. Daca am ceva de facut si ceva ce vreau sa fac, vointa va prima intotdeauna, ca doar nu traieste nimeni in locul meu, iar daca eu nu sunt multumita, atunci nici nu pot face lucruri constructive, nu? Mama ce buna sunt in a-mi oferi scuze pentru lenea cronica ce ma caracterizaeaza de vreo 2 ani. Da’ eu ce sa fac daca sunt mofturoasa si nu-mi place nimic mai mult decat la nivel de capriciu?

Vorbeam cu un prieten (sar de la o idee la alta, dar mereu fac asta) si el ma intreba ce mi-as dori eu? Plimbari in parc? Prostii din astea? Si nu i-am zis pe moment, ca nu eram apta de polemici, dar…s-ar putea sa vreau. M-am uimit si pe mine, pentru ca eu vreau sa cred despre mine ca aceste clisee nu ma incalzesc, ca la mine e altfel, ca mie nu-mi plac dulcegariile. Dar sa fim seriosi..cum sa nu-mi placa? Ei uite ca imi plac si mi-as dori si din astea din cand in cand. Pffff…am recunoscut, sa vezi tu ce-o sa-mi mai scada popularitatea pentru ca imi plac lucrurile care plac tuturor. Ca doar asa am fost educata de tot ce ma inconjoara, sa tin pentru mine ce gandesc cu adevarat, ca nu se cade sa ai alte pareri decat ceilalti. Tin minte discutii intre prietenele bunicii mele…Ei tu, lasa are el ale lui, se enerveaza cam repede si ii cam place bautura. Mai calca si pe alaturi cateodata, dar e baiat bun, ca e gospodar si are grija de copii. Sau diverse versuri din diverse melodii, care iti sugereaza mai mult sau mai putin subtil, ca trebuie sa rabzi cu stoicism batai si injuraturi, pentru ca el tot pe tine te iubeste (asta-i din ciclul “prima palma e din dragoste”) . Sau la scoala, cand eram fortata sa inghit parerile tuturor dereglatilor, care s-au gandit ca numai ei stiu ce vrea Bacovia sa zica. Iar daca mie zice altceva, e gresit pentru ca nu seamana cu ceea ce a zis cunoscatorul. Hai sa omoram creativitatea din fasa. Sa-i dam unain moalele capului si sa o lasam asa latenta. Iar cand ridica din nou glasul, O facem KO, ca sa se invete ea minte si sa stea unde ii e locul!

Si m-am hotarat eu intr-o doara, sa ma doara la patina. Uite asa. O nepasare constructiva de care sa ma bucur la infinit si pe care sa o fructific cat pot eu de mult. Sa ma doara la patina ca port mov si verde. Sa ma doara la patina asa in general de toate normalurile si parerile si turmele din care cica ar trebui sa fac parte ca sa am un viitor stralucit. Nu multumesc. Fara planuri cincinale. Eu sa trec de azi, ca maine mai vad eu..